• Always here for you.❤️
  • contact@loreluxuriouslife.ro

Tag Archive Povesti

Pove-stiri despre Lore.

Poate ca uneori ai conexiune proasta de net. Poate uneori te conectezi greu cu cei apropiați. Poate nu stii ca tu esti deconectată.

De la ce?

De la viata, bineînțeles.

Azi am dat curs doar Vocii mele Interioare. Doar ei. O sa vezi mai jos ce s-a întâmplat.

 

3 Eseuri~ Lucruri despre Viata mea pe care nu le știe nimeni.

 

Povestea Nr.1: Procesul de descoperire. Privește in trecutul tau.

 

Intr-un LOC in care valoarea nu e prețuita, poate si tu te-ai simți stingheră. Chiar daca aici e plin de oglinzi si te poti admira cat vrei, nimeni nu te vede cu adevarat.

Da, iti spun cu jumătate de gura ca esti frumoasa si inteligenta si ca vei reuși, dar nimeni de aici nu crede ce spune.

Chiar si vocile lor sunt asemeni unor panouri vechi si ruginite. Scârțâie.

Mai ales modul cum se îmbracă. Asta m-a frapat cel mai mult la început. Parca vor sa se acopere complet, sa nu fie observați. Se pierd toți in niște pleduri uriașe. Asta te face deseori sa ii confunzi.

Daca vad pe cineva strălucind, vin repede si te sting, acoperindu-te cu un pled de’al lor. Aici, in întuneric plâng deseori. De fapt, fiecare moment mi’e plâns. Plâng si in exterior imaginându-mi fără voia mea scene morbide, sângeroase.

Nu pot spune asta nimănui. Si…chiar daca as putea sa o fac, nu m-ar auzi nimeni. Sunt toți acoperiți si tacuti.

…Am fugit din acel loc. Am reușit sa ma ascund bine-bine de tot in MINE.

Aici nu sunt singura. Aici, am descoperit cum si cine sunt. Aici in sufletul meu nu mai sunt necesare confirmările, aprobările si permisiunea ca eu sa respir, sa FIU.

Aici sunt Eu.

Eu sunt Aici cu Tine. Nu trebuie sa părăsești aceasta lume pentru ca durerea ți-a invadat toate arterele.

Te poti odihni Aici, lângă mine. Si eu am fost acolo, unde tu crezi ca esti singura, in durere, in deznădejde, in disperare, in dorința de anihilare totala.

Orice forma ar lua aceste pleduri ce iti astupa si ochii si gura pe de’a întregul, Tu nu poti fi suprimată.

Tu poti doar sa zbori si sa iubesti. Sa trăiești si sa iti reamintești cat de importanta esti pentru noi.

Noi, surorile tale.

Ilustratii: Mary O’Crafty

Acum 6 ani, dupa divorț. Inspaimantata ca nu cumva sa imi fie luat copilul de lângă mine pentru ca nu câștigam suficient de multi bani.

 

 

Povestea Nr.2: Cum am murit eu 1 data.

 

– Sistemul nervos vegetativ a fost de vina in cazul tau! îmi explica precipitata doctorița școlii.

Profa de desen o privește cu ochii măriți cat 2 cepe. Nu pricepe nimic.

– Vreți sa spuneti ca fata nu are nimic? si continua sa privească holbata, cand la mine, cand la medic.

– E perfect in regula. Si începe sa dea definiția sistemului nervos vegetativ si sa ne facă sa înțelegem la ce folosește.

Dupa atâta „teorie” medicala, ne rotim amândouă pe călcâie, eu si profa’ si ieșim afara tăcute. Nu ne credem parca urechilor.

Poate ca nici nu s-a întâmplat nimic aseara. Poate am crezut doar ca s-a întâmplat si atunci cand ai 14 ani si mult timp la dispoziție la orele de desen povestești câte in luna si soare. Mai ales tu, Lore, vorbareato!

Bine, bine, iti spun si tie ce s-a întâmplat!

Ieri-seara, mi-am umplut un pahar mare de apa, așa cum îmi place mie sa beau, cam un hectolitru. De data asta iau doar o gura de apa si simt o durere puternica ( da’ puternica rău!) in piept,

Imi zic sa ma întind pentru ca îmi vine sa urlu de durere. Atat de tare, ca nici nu pot sa o verbalizez. Ma întind repede pe canapea in timp ce toată lumea din jurul meu rade si vorbește tare. E mama, fratele si varul meu acolo.

Uit de toate. Se face din ce in ce mai liniște. Nu mai aud nimic.

Alooooo! Liniște. Alb. Alb liniștit. Nicio lumina. Nicio derulare rapida de film al vieții prin fata ochilor ( totuși, am 14 ani de stat pe aici pe pământ! ).

Nimic.

Armonie, calm indescriptibil. TOT. Aici am absolut TOT. Dar nu fac nimic.

Ce o sa fac aici?

Nimic. Liniște, pace, calm. TOT.

Perfect, o sa ramân aici. Aici, oriunde e acest aici, nu sunt Eu, sunt TOT. A, da, v-am mai zis!!!

Deodata, cineva îmi zgândăre liniștea cu putere si ma ridica de pe canapea.

– Cat timp a trecut? e primul lucru pe care il întreb.

– Doamne, cat de tare ne-ai speriat cand te-am văzut întinsa pe canapea si dând din mâini cu putere, iar apoi…ai rămas nemișcată. Nu mai aveai suflare.

– Bine, bine! Si a durat mult, așa-i?

– Nu, poate cel mult un minut pentru ca te-am tras cu putere in sus si ți-ai revenit brusc.

– Aha! Voi sunteți cei care mi-ați răpit liniștea si veșnicia! îmi spun doar in gând.

– Mda, voi sunteți.

V-am urat pentru asta uneori, uneori v-am iubit din exact același motiv. Cert e ca…de atunci mi-am adus aminte de multe-multe ori de ACASA. Am simțit dor puternic si năvalnic.

Azi știu ca sunt ACASA.

Oricand vreau ~ pot accesa veșnicia. Si ca o pot păstra. Iar daca o pierd ( a se citi: ma pierd prin vise) o pot accesa din nou si din nou pana devine obișnuința. O fiinta veșnica, obișnuita.

Asa, ca fiecare dintre voi.

Nu toată lumea o sa iti iubească povestea. Nu-i nimic, sunt atâtea povesti. 😊 ~ L❤️RE, 14 ani.

Ilustratii: Mary O’Crafty

 

 

Povestea Nr.3:  Nu’ i bine fato, sa auzi Voci!

 

„Caci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi si si-au închis ochii ca nu cumva sa vadă cu ochii, sa audă cu urechile, sa înțeleagă cu inima, sa se întoarcă la Dumnezeu si sa-i vindece. Dar ferice de ochii voștri ca vad si de urechile voastre ca aud.” Matei 12,13.

Nu, nu am fost certată ca aud „voci’, doar am fost atenționată sa nu mai spun si altora sa nu cumva sa ii sperii. Asta era bine.

Dar era si mama. O vedeam cum se frământa in gândurile ei.

„- Oare ce e in neregula cu fata mea? Daca are probleme psihice nedetectate? Ce e in neregula cu familia asta?”

Nu, nu mi-a împărtășit toate temerile ei, dar cu siguranța le-am simțit in toate fibrele sufletului meu.

Totusi, pentru ca ma născusem sa fiu convingătoare, dar mai ales pentru ca vorbeam cu entuziasm despre „vocile din capul meu”, mama pleca des urechea la poveștile mele. Parte~ca eram convingătoare, parte~ca erau interesante si parte~ca intelegea despre ce e vorba cu adevarat (la nivel intuitiv), fără sa o recunoască insa.

Asa cum stii si tu, mai ales daca esti mama, copilul tau este minunea acestei lumi si nimeni nu te poate contrazice de contrariu, in concluzie, secretul „vocilor” a rămas păstrat in siguranța si tăcere.

Ani dupa ani m-au urmat „vocile”. Prima oară le-am auzit pe la 3 ani. Știu exact unde eram si ce făceam, parca se intampla acum. Erau multe „vocile”, nedefinite si de neînțeles. De bărbați si femei. Cred ca erau si copiii. Toți încercau sa îmi spună ceva.

Nu înțelegeam o iotă!

Mi-au vorbit ani la rând. Același mesaj criptat. Eram înconjurata constant de un grup de câteva sute(sau mii?) de oameni guralivi, prietenoși, care ma ghidau. Ghidare fără mesaj! „Voci” fără înțeles!

Am început sa le urmăresc.

Cand apăreau? Mai tot timpul.

Cine erau? Habar’aveam!

Ideea transmisa (simțită) era ca sunt in siguranța.

– Bine mai oameni buni si vorbitori, dar ma înnebuniți! Spune-ți-mi ce vreți si plecați!

La 18 ani au plecat definitiv. As minți sa spun ca nu le-am dus dorul. Dar, stii cum e, m-am luat cu viata.

De fapt, viata m-a luat cu valul si m-a purtat peste tot, prin multe si vaste experiențe. Fără „voci” nebune in capul meu, fără „voci” neînțelese.

Singura. Doar eu, singura.

Am experimentat tot ce am vrut si am avut. Nu m-am ales cu prea multe. Cand iti simti sufletul gol, stii ca nu prea ai multe. Gol nu inseamna liber. Nici linistit sau armonios.

Sufletul meu fara VOCE, fara „voci”, de fapt, s-a tarat pribeag prin lumea asta. Abia acum inteleg de ce ma simteam atat de desprinsa de experienta pamanteana.

Daca in acelasi timp cu plecarea „vocilor” din capul meu pierise si propria-mi VOCE? Oare imi parasisem trupul inainte de moarte? Il abandonasem?

Daca, spun DACA, Dumnezeu pune un cor intreg de VOCI si nu una singura, in interiorul fiecarei fiinte?

Azi, cand iti scriu tie inteleg ce m-a adus in acest punct al vietii mele. Inteleg de ce te indemn atat de mult sa iti folosesti VOCEA AUTENTICA care esti. De ce te rog sa te exprimi pe tine inseti in forma uimitoare care esti. Si eu, stai linistita, mi-am acoperit pierderea „vocilor” din capul meu cu un dialog interior nesfarsit, cu adevarat innebunitor.

Stiu cum e sa traiesti in trup fara trup, in inima fara inima sau in suflet fara suflet.

Da, si ca asta se numeste sa traiesti in minciuna.

Am invatat sa pretuiesc pana si „vocile” exterioare care nu imi apartin (aparent) pentru ca ele incet-incet s-au acordat, s-au calibrat vibrational cu „vocile” tacute din fiinta mea. Ele, „vocile” nu plecasera niciodata, erau tot acolo, in suflet, uitate si abandonate. M-au asteptat ani si ani de zile sa ma pregatesc pentru a le lasa sa cante cantecul pentru care m-am trezit in aceasta experienta pamanteasca.

Ca sa nu mor cu cantecul in mine…

Ilustratii: Mary O’Crafty

 

Dedic acest eseu fiecarei voci in parte din capul meu, in mod special celor care au inceput sa se materializeze prin proiectul Rescrie-ti Povestea.

Voua, femeilor uimitoare & extraordinare.

 

 

Rescrie-ți Povestea.

In fiecare sambata.

De la ora 19.

Doar femei uimitoare

&

extraordinare.

Așa, ca TINE!

 

Sunt L❤️RE si iti multumesc ca te alaturi Comunitații Rescrie-ti Povestea. Înscrie-te cu adresa ta de email si vei afla tot ce se intampla nou pe Lore.Luxurious.Life sau poti fi chiar tu una dintre protagonistele de la Rescrie-ti Povestea.

Cum?

 

Daca esti una dintre femeile care aleg sa își rescrie povestea trimite-mi un mesaj. Te voi contacta in cel mai scurt timp!

 

LIKE Lore.Luxurious.Life on Facebook:

https://www.facebook.com/eusuntiubire/

SUBSCRIBE on YouTube:

https://youtu.be/kVyr6GGrA3U

FOLLOW us on Instagram:

https://instagram.com/p/BVbhP0dgqRQ/

HAI pe Pinterest!

 

http://loreluxuriouslife.ro/about/ Afla mai multe despre L❤️RE.